Distribuția cuantică independentă de dispozitiv a cheilor (device-independent quantum key distribution, DIQKD) permite generarea de chei secrete pe un canal cu risc malițios, utilizând dispozitive necaracterizate, cu potențial de risc. Funcționarea corectă și sigură a respectivelor dispozitive poate fi certificată printr-un test statistic care utilizează o inegalitate Bell, care se bazează pe principiile fundamentale ale fizicii cuantice. Totuși, realizarea DIQKD este extrem de dificilă, în principal din cauza faptului că apar deficiențe când vine vorba de a stabili precis stările de calitate a două locații aflate la distanțe mari una de cealaltă.
Comunicarea securizată folosind rețele publice necesită ca utilizatorii să partajeze o cheie secretă comună. În prezent, această scenariu se confruntă cu provocări majore din cauza atacurilor de tip cuantic și a ceea ce poartă numele de „vulnerabilități de implementare”. O soluție promițătoare este utilizarea distribuției cuantice a cheilor (QKD), care se folosește de legile fizicii cuantice pentru a evalua încercările de hacking care ar putea avea loc în urma folosirii unei rețele publice.
De asemenea, securitatea QKD se bazează pe modele matematice ale dispozitivelor, astfel încât este absolut esențial ca dispozitivele cuantice să se comporte întocmai cum a fost documentat de către o echipă de cercetători într-un studiu recent. Așadar, criptografia cuantică este definită ca fiind știința care utilizează principiile mecanicii cuantice în scopuri criptografice.
Distribuția cuantică a cheilor (QKD) este depășită de DIQKD
Cu toții știm că internetul este plin de date extrem de sensibile. În mod obișnuit, tehnicile care asigură criptarea datelor garantează faptul că acestea nu pot fi interceptate și citite. Însă, în ultimul timp, progresele în domeniul tehnologiei au dus la dezvoltarea calculatoarelor cuantice, de înaltă performanță, care ar putea sparge aceste chei în doar câteva secunde. Prin urmare, abordările mecanicii cuantice nu oferă doar algoritmi noi, mult mai rapizi de utilizare, ci și posibilitatea de criptografiere mult mai rapidă și mult mai eficientă.
Astfel, a apărut QKD, sau „distribuția cuantică a cheilor” care este sigură împotriva atacurilor asupra canalelor folosite pentru comunicare, dar nu și împotriva atacurilor sau manipulării dispozitivelor în sine. Drept urmare, dispozitivele pot emite o cheie pe care producătorul a păstrat-o anterior și pe care ar fi putut-o transmite unui hacker. Cu QKD independentă de dispozitiv (DIQKD), lucrurile stau puțin mai diferit: protocolul criptografic nu este afectat de dispozitiv… [continuare]
Citiți articolul original pe techcafe.ro
Adauga un comentariu