Probabil că ai trecut deja de câteva interviuri până acum sau poate ești chiar la începutul carierei. Și poate te-ai întrebat de ce au fost momente în care tu ai crezut că totul a mers super bine la interviul de angajare și ai descoperit ulterior că ai fost contactat pentru a ți se comunica refuzul respectivului angajator de a te angaja.
Problema generală a celor ce își caută un loc de muncă este aceea că au fost sfătuiți de-a lungul timpului să proiecteze o imagine de încredere nezdruncinată, o perfecțiune exemplară la interviurile cu recrutorul sau angajatorul. De aici și clișeele ce au apărut în acest domeniu și care nu te ajută deloc, ba dimpotrivă îi fac pe cei ce te intervievează să „își dea ochii peste cap”.
Sigur că este important să îl convingi pe cel din fața ta că ești perfect pentru slujba respectivă, dar pentru a face aceasta va trebui să îi demonstrezi că nu ești deloc la fel ca majoritatea celor ce s-au prezentat la acel interviu. Iar clișeele de genul: „sunt perfecționist” sau „nu am slăbiciuni, am doar calități” nu vor funcționa pentru a te distanța de cei alături de care concurezi pentru postul respectiv.
Iată care sunt cele mai comune 7 clișee pe care trebuie să le eviți cu orice preț într-un interviu de angajare:
„Nu am nicio slăbiciune”
La întrebarea „Care sunt punctele dvs. slabe” foarte multe persoane vor răspunde exact cu clișeul indicat mai sus. Da, este foarte adevărat că trebuie să proiectezi o imagine de încredere, puternică asupra celui ce este în fața ta. Pe de altă parte este evident că oricare persoană din lumea aceasta are anumite puncte slabe. Încearcă ca din gama de „probleme” sau slăbiciuni ale tale să le alegi pe cele mai „nevinovate”, să le spunem așa. Iar, pe lângă expunerea acestora, adaugă întotdeauna și cum faci să lupți sau să depășești respectivul punct slab pentru a nu-ți afecta cariera sau munca depusă.
Poți spune că spre exemplu îți este greu să iei cuvântul într-o întâlnire, dar că ți-ai făcut un obicei din a încerca să spui măcar două—trei cuvinte la fiecare meeting tocmai pentru a depăși problema și atunci când ai ceva important cu adevărat să poți spune fără timiditate.
„Sunt perfecționist/Sunt extrem de muncitor/Sunt dependent de muncă”
Foarte mulți candidați atunci când se confruntă cu întrebarea de mai sus, „care este cea mai mare slăbiciune a ta” sau „care este punctul tău slab” vin cu acest răspuns clișeu: „Sunt perfecționist” sau „Sunt prea muncitor” sau chiar mai rău: „Sunt dependent de muncă”. O anumită caracteristică ce poate fi considerată de unii o „problemă”, dar pe care angajatorul o va aprecia mult pentru că, până la urmă este în avantajul său. Dar este oare chiar așa?
Marele dezavantaj al unui adevărat percuționist este că îi este aproape imposibil să ducă un lucru la bun sfârșit, nu? Iar dacă reușește în cele din urmă să finalizeze „perfect” o sarcină, probabil că a petrecut dublu sau triplul timpului asupra acesteia pentru a se asigura că este … perfectă. Apoi, o persoană care muncește excesiv nu va face o treabă foarte bună pentru că nu va exista nicio balanță în viața sa și fie va exploda la un moment dat, fie nu va mai putea duce la bun sfârșit un proiect datorită oboselii.
De obicei, însă, aceste fraze de mai sus sunt folosite cu scopul de a impresiona angajatorul, iar cel ce conduce interviul știe foarte bine acest lucru. Un asemenea răspuns nu îi indică altceva decât că ești un om din mulțime care nici măcar nu s-a chinuit să vadă ce slăbiciuni adevărate ar putea avea și cum să le îndrepte.
„Lucrez perfect în echipă/Sunt un team player”
Mai mult ca sigur că dacă un potențial angajator te va întreba la interviu „Cum lucrezi cu alții/într-o echipă?” postul respectiv este destinat cuiva care va trebui să lucreze într-o echipă sau cu o echipă. Spunând doar bine sau dând un răspuns dintre cele două de mai sus nu este ceea ce cel ce te intervievează îți dorește de la tine. Mai mult ca sigur că oricine vine la acel interviu nu va spune că nu lucrează bine în echipă. Potențialul tău angajator vrea să știe mai degrabă cum anume funcționezi tu în cadrul unei echipe. Cel mai bun răspuns este într-adevăr: „Lucrez minunat în echipă” urmat de un exemplu concret din cariera ta, „de fapt vă pot spune chiar cum acum 1 an ….”.
„Sunt un lider înnăscut”
La fel ca și punctul de mai înainte trebuie să reții că nu este îndeajuns să afirmi ceva pentru a fii crezut sau pentru a te putea departaja de ceilalți candidați. Este nevoie de exemple clare și concrete care să le demonstreze celor din fața ta că afirmația ta are o bază. Dacă ai avut o funcție ce implica leadership atunci menționează ce ai condus și cum, poți da exemple de realizări chiar și din cele mai mici pe perioada în care ai fost tu liderul. Sau dacă nu ai mai avut o asemenea poziție, dar o dorești la potențialul nou loc de muncă, atunci vino cu un exemplu în care ți-ai asumat rolul respectiv și ai reușit să obții ceva prin respectiva inițiativă. Vino cu detalii ce nu se pot inventa, precum bugete, nume de proiecte, etc.
„Sunt alegerea perfectă pentru această slujbă/companie”
Este evident că până la urmă scopul acestui interviu din punctul tău de vedere, al candidatului este exact acesta: să îi convingi pe cei ce au organizat interviul că tu ești cea mai bună alegere pentru ei. Totuși nu trebuie să o spui textual. În primul rând pentru că o asemenea afirmație te poate prezenta ca înfumurat, trufaș. Apoi, dacă într-adevăr această slujbă este ceea ce îți dorești înseamnă că există ceva ce te face să ți-o dorești. Studiază compania respectivă și vino cu temele făcute! Da, crezi că ești alegerea perfectă pentru că, spre exemplu, ai urmărit îndeaproape dezvoltarea proiectului lor „Ape mai curate” și este una dintre inițiativele în care ai investi timp, etc. Găsește acel puncte sau acele puncte ce vă unesc, dar în profunzime, nu clișee. Vei demonstra acestora că ai citit, că te-ai informat și că știi exact unde ai venit și pentru ce.
„Sunt deschis la orice propunere/îndatorire”
Niciodată, dar chiar niciodată să nu spui așa ceva într-un interviu. Deschierea la orice și oricum denotă lipsă de interes în ceea ce privește propria carieră sau, mai rău, disperare. Poți să spui că ești deschis la lucruri noi, dacă ești întrebat, dar în niciun caz nu trebuie să imprimi ideea că faci orice pentru că aceasta înseamnă că nu ești acea persoană care se consideră bună pentru poziția respectivă sau care dorește să lucreze în compania aceea, ci doar o persoană disperată în căutarea unui loc de muncă, a oricărui loc de muncă.
„Nu eram apreciat la fostul loc de muncă/Nu mă înțelegeam cu șeful meu”
Indiferent care este adevărul legat de locul tău de muncă anterior niciodată nu vorbi urât despre acesta sau despre angajații săi. Nu este deloc etic și nici nu este o mișcare văzută u ochi foarte buni să vorbești în termeni „mai puțin elogioși” despre fostul loc de muncă. Având în vedere că un interviu de angajare se bucură de formalitate va trebui să găsești și tu o formulă cât se poate de delicată pentru a explica de ce ai părăsit locul de muncă anterior. Poți spune că îți doreai o nouă provocare sau ai vrut să lucrezi într-un anumit domeniu (al companiei la care dai interviul acum), etc. În orice caz nu menționa nici că nu te înțelegeai cu șeful, nici că nu erai apreciat la adevărata valoare și nici că echipa nu era prea bună.
CONCLUZIE
Concluzia este una simplă: dacă vrei să te evidențiezi cu adevărat evită clișeele cu orice preț. Iar pentru a putea să nu le folosești nu trebuie decât să te pregătești pentru fiecare interviu la care participi. Gândește-te dinainte la răspunsurile pe care le vei da posibilelor întrebări ce și se vor pune, studiază un pic compania, citește despre trecutul său, despre proiectele dezvoltate și viitoare. Toată această muncă de pregătire va fi extrem de benefică.
Adauga un comentariu